Bunica

Ia să mai cumpere și vaca!

- Nu mai ține mâinile în buzunare, că nu e frumos!
- Bine bunico…
- Așa. Numa copii prost crescuți țin mâinile în buzunar pe stradă.
- Păi și cum să le țin?
- Așa drept, pe lângă corp. Așa. Și nu le mai legăna așa, că nu ești beată!
- Iartă-mă bunico.
- Păi să nu le mai legeni, atâta vreau. Că nu e frumos.
- Nu le mai legăn.
- Ce zicea maică-ta, să duci flori la învățătoare?
- Zicea să-i duc un buchet, că e sfârșitu acuma și ea a fost drăguță…
- Ce să-i duci flori… Mie nu mi-a adus nimeni flori niciodată… și n-am murit. Și plus că florile costă scump și ce faci cu ele, le dai o zi-doua și porma se ofilește și le-aruncă ș-atuncea ce să le mai dai? Nu-i duci nici o floare, ia mai dă-o încolo… Astea atâta așteaptă…
- Bine bunico… Dar să știi că ea a fost drăguță cu mine mereu…
- E, asta-i. Uită-te și tu cum ți-ai pus cămașa asta… Cine ți-a pus-o? Ți-ai pus-o singură, așa-i? Păi normal, se vede de la o poștă… Așa se pune o cămașă? Tu până la vârsta asta n-ai învățat cum se pune o cămașă?!… Vai de capu tău cine te-o lua…
- Unde să mă ia bunico?
- Ce-ai făcut la lucrarea aia? V-a adus-o? Ce-a zis învățătoarea?
- A zis că am facut bine și că--
- Lasă ce a zis că ce-a zis nu însemnează nimica… Contează cât ai luat. Ai luat 10 sau nu?
- Păi încă n-a adus-o. A zis că mâine…
- A, dacă n-a adus-o până acuma, sigur n-ai luat 10… Daca ai fi luat 10, ți-o aducea deja… Ce doamne-iartă-mă nu pui și tu mâna să înveți? Ești ezact ca taică-tu… Leit taică-tu… Ce-o fi văzut maică-ta la el…
- N-a adus-o la nimeni, bunico…
- Ce vorbești tu acolo?
- Lucrarea. N-a adus-o la nimeni încă.

- Oare să fie tocană?…
- Poftim?
- În cratița aia acoperită din frigider. Sigur e tocană. Și doar i-am zis că mă arde de la tocană… Nu te arde și pe tine? Sigur că te arde, că doar semeni cu bunica…
- Cum adică să mă ardă?
- O să vezi tu peste câțiva ani. Ehe.. cum trece ani… Mâine poimâine te măriți și tu cu vreun amărât care bea și pormă… ehe… și pormă te trezești că te lasă baltă și ajungi babă și gata! S-a dus viața… ‘Ai de capu tău…
- Io am 8 ani bunico…
- Ce mi-e 8, ce mi-e șaizeci și… un pic… Tot la Sfânta Vineri ajungem cu toții..
- Ce-i aia Sfânta Vineri?
- Ascultă aici! Tre să-i promiți lu bunica ceva. E foarte important!
- Ce bunico?
- Promite-i lu bunica… auzi tu… că aștepți până te măriți. Că e păcat altfel!
- Ce să aștept, bunico?
- Tu promite-i lu bunica. Las’ că o sa vezi tu că faci bine, da promite-mi acuma.
- Bine bunico, îți promit. Dar ce e păcat?
- Vrei să fii păcătoasă? Asta vrei? Să te arate lumea cu degetu?
- Nu bunico, dar întrebam și io..
- Lasă, nu mai întreba, că nu e frumos să fii curios. Da să ții minte ce i-ai promis lu’ bunica, da? Că nenorociții ăștia atâta așteaptă… Ce să cumpere vaca, când vorba aia… Ia să mai cumpere și vaca!… Îmi promiți, da?
- Da, bunico.
- Și ăsta e secretu nostru așa… Nu îi zici lu maică-ta, că are și așa suficiente pe cap… Vrei să se îmbolnăvească maică-ta de la oboseală?!
- Nu, bunico.
- Așa… Acuma, ce ziceai cu lucrarea aia? V-a adus-o?…

Poveste scrisă în 2001