On expensive tools

cea mai proastă combinație e sărac cu aspirații

Mereu mi-au plăcut lucrurile construite cu scopul de a deservi întreprinderi creative, avansul științific sau pur și simplu crearea de alte astfel de lucruri. Pe scurt, instrumente. Găsesc fascinate șublerele, ceasurile de scafandru sau creioanele mecanice. În altă viață poate aș fi fost inginer.

Instrumentele mă atrag pe două căi diferite, care uneori intră în conflict. Pe de-o parte, mi se pare uimitor ce au ajuns oamenii să inventeze și cu ce precizie. Recomand cu toată inima cartea “Exactly” (sau “The Perfectionist”, a fost publicată sub nume diferite în țări diferite) de Simon Winchester, despre cum s-a ajuns la precizia de manufacturare pe care o avem în ziua de azi, paradoxul fiind cum creezi instrumente de precizie mai mare folosind instrumente mai grosolane. Amazing read.

Pe de altă parte, atracția pentru instrumente vine din potențialul de a crea cu ajutorul lor, de a le folosi, manipula și de a-ți ușura procesul creativ. Și evident de a stârni invidia altor colecționari de instrumente.

Și conflictul apare din reținerea pe care o am în a folosi, și deci consuma, sau măcar uza instrumentele pe care le admir uneori ca pe niște opere de artă. De fiecare dată când am deschis un carnet de desen nou, am făcut-o cu inima strânsă că nu merită să-l pângăresc cu măzgălelile mele.

Despre ce e acest eseu? Este o discuție despre valoarea instrumentelor în raport cu skill-ul tău, și pleacă de la premisa pe care am auzit-o de nenumărate ori, și pe care am dat-o și eu ca sfat:

Nu ai nevoie de instrumente scumpe ca să începi.

Ce să începi? Un hobby nou, o meserie nouă, sau orice altceva ce n-ai mai făcut și pentru care nu ai încă experiență. Ideea de a nu îți cumpăra o mașină scumpă când abia ai luat carnetul, sau de a nu da bani pe pensule din păr de veveriță când n-ai mai pictat in viața ta. (“pe pensule“ e cacofonie? urmează un rant și despre mizeria care e limba română)

De curând mi-am dat seama că nu mai sunt foarte de acord cu această abordare, deși argumentele pentru ea sunt mai multe și au mai mult sens decât pentru opoziție.

În general, când vine vorba de a învăța un domeniu nou care face uz de instrumente (de orice fel), motivele pentru care e recomandat să nu investești de la început în unelte scumpe sunt următoarele:

• Nu le vei folosi la valoarea lor reală, pentru că nu știi cum încă, și deci irosești bani pe ele, când ai putea lua instrumente mai ieftine fără extra funcționalități. Ex: dacă vrei să înveți să coci prăjituri, nu ai nevoie de un mixer scump, cu setări multiple, slow start sau putere mare. Orice mixer până la urmă amestecă, e un motor care se invârte.
  De ce nu sunt de acord:
  De multe ori, caracteristicile mai avansate ale unor instrumente mai profesionale au ca scop quality of life improvements. Adică să-ți facă munca mai ușoară. Un mixer cu funcție de slow start înseamnă că nu trebuie să mai cureți și bucătăria după, pentru că nu stropește. Un argument tot mai puțin valabil din păcate este și faptul că sculele profesionale teoretic sunt mai rezistente în timp, și e posibil ca într-o lună sau un an oricum să îți dorești o astfel de unealtă. Ceea ce ar însemna să dai banii de 2 ori pe ea dacă ai cumpărat la început ceva ieftin.
  

• E bine să înveți să lucrezi cu instrumente mai proaste întâi ca să înveți procesul din spate mai bine. O anecdotă personală este legată de regula de care m-am lovit la facultatea de arhitectură care ne interzicea să folosim calculatorul pentru proiectare în anul I, sub pretextul că trebuie să știm să folosim instrumentele clasice (teu, rapidograf etc)
  Ce părere am despre asta:
  De multe ori atitudinea asta e nejustificată decât de obișnuința, etatea și reticiența la nou a profesioniștilor de la care înveți. Ei au învățat într-un fel, așa trebuie și tu să înveți. E posibil să fie chiar o teamă de ce nu înțeleg sau o reținere pentru că nu cunosc potențialul noilor unelte.
  Anecdota mea se întâmpla în anii 2003-2004. Acum în 2025 ar fi ridicol să interzici folosirea unui calculator.

  De asemenea, procesele evoluează. Mi s-a explicat la facultate în cadrul unui curs de materiale de construcție felul în care se construiește o vatră în pământ cu chirpici ca să arzi cărămizile. Și azi mă întreb de ce.
  

• Poate descoperi că hobby-ul sau activitatea pe care ai început-o nu te pasionează cum credeai, sau nu poți să o practici (din orice motiv). În cazul ăsta, ai aruncat o grămadă de bani pe lucruri care acum nu mai folosesc la nimic. Poate te pasionează fotografia, ai cumpărat obiective scumpe și acum ai rămas cu ele.
  Părerea mea:

  Sigur, se poate întâmpla să investești și apoi să rămâi cu instrumentele nefolosite. Pe de altă parte, asta se întâmplă indiferent de instrumente. Și da, e o diferență de neignorat între un obiectiv kit de 350 RON și unul de 8000 RON, dar în același timp, în multe domenii creative există o piața second-hand pentru unelte profesionale, și e puțin probabil că ai scule noi, scumpe, și nu reușești să recuperezi mare parte din bani pe ele. Evident că ăsta nu e un argument puternic, dar mai vine și întrebarea: te îngroapă cu banii economisiți? Nu.

• Nu știi diferența între un instrument scump și unul ieftin, în sensul că nu înțelegi încă de ce ai avea nevoie de cel scump. Pănă nu ai folosit bandă adezivă de mascare ieftină care ți-a luat și niște vopsea când ai dat-o jos nu înțelegi valoarea unui scoci scump.
  Ce cred aici:
  Este foarte posibil să nu obții un rezultat final satisfăcător din pricina calității slabe a instrumentelor folosite. Poți să înțelegi tehnica de mascare cu bandă adezivă și să o aplici corect, dar să ai probleme și frustrări fără să înțelegi că nu e din cauza ta. Practic, folosind instrumente și materiale mai profesionale de la început, nici nu vei știi că pot exista unele probleme.
  

• Chiar dacă înțelegi ce oferă un instrument mai scump, încă nu ai dezvoltat abilitatea să profiți de asta. Poți să înțelegi că o vopsea cu pigment mai scump reproduce culorile mai bine, se amestecă mai bine cu alte culori și își păstrează în timp proprietățile mai bine, dar dacă nu știi teoria culorii și nu ai experiență în a mixa vopsea pe paleta de pictură, nu te ajută cu nimic.

  De ce nu cred în argumentul ăsta:

  Aici situația e binară - ori poți să profiți de valoarea instrumentelor, ori nu. În cazul în care ești începător și nu știi să folosești corect ce ai la dispoziție, n-o să iasă nimic de calitate nici cu materiale bune, nici cu materiale proaste. Dacă însă ai noroc să faci ceva corect din întâmplare, în cazul în care ai și mijloacele profesionale la dispoziție, vei avea satisfacția unui rezultat plăcut.
  E clar că aici discuția se reduce și mai mult la aspectul financiar, pentru că, dacă nu ai bani de aruncat, e într-adevăr o risipă să folosești materiale scumpe sperând că o să nimerești din întâmplare să desenezi Mona Lisa.

În general, am trăit cu mentalitatea că e cazul să faci upgrade la instrumente când simți limitările lor. Când înțelegi de ce rezultatul final al muncii creative nu e ce sperai și ce îți imaginai, și știi că dacă ai fi avut acces la niște unelte mai bune, rezultatul final era superior.

E drept că poți ușor să te păcălești că ți-au ieșit pozele proaste sau neinteresante pentru că nu ai un aparat suficient de scump. Aici nu poți să te bazezi decât pe sinceritatea ta internă, sau pe sfatul unor profesioniști în care ai încredere.

De asemenea, cred încă faptul că ai mai multe de învățat dintr-o greșeală decât dintr-un succes, dar asta nu înseamnă neapărat să cauți să faci greșeli sau să ai eșecuri pentru că nu ai folosit materia prima corectă.

Concluzia mea e sugerată de-a lungul acestui raționament scris, și anume că, dacă îți permiți, nu prea sunt alte argumente să nu profiți de instrumentele și materia primă de calitate. Dacă vrei să înveți să cânți la pian, ți se va spune să iei o orgă ieftină sau o pianină veche. Și sigur că sunt noțiuni și abilități de bază pe care le poți învăța pe orice clape. Dar dacă ai bani suficienți, nu văd de ce să nu îți cumperi un Steinway.